nu stiu

Ne nastem plangand..drumul nostru abia incepe, viata abia incepe..sau poate se termina in acel moment..cine stie. In locul unui zambet cu care sa intampine lumea, pruncul ne transmite in inocenta lui poate cel mai crud adevar existential..se naste pentru a suferi, se naste pentru a merge inpoi, nu inainte. Consideram anii, zilele, orele, minutele, contabilizam pana si secundele in dorinta noastra de a ne dovedi ca "traim", ca mergem inainte cand de fapt intreaga noastra viata este un "rewind", o intoarcere spre totul universal din care ne nastem. Suntem niste piese intr-un puzzle pe care nu l-am descifrat inca, niste piese aleatorii, unele dintre ele pierdute intr-un ungher, altele scapate pe jos si pline de praful ratarii. Dumnezeu este cel mai sarcastic, crud si batjocoritor "patron", un circar complexat care isi hraneste orgoliul meschin asistand la suferinta unor handicapati. Incercam sa ne gasim locul nostru in aceasta imensa tabla, piesele se aseaza, puzzel-ul capata contur, imaginea se clarifica. Insa El da cu piciorul in masa..piesele cad....tabla se clatina..si totul incepe iar...cu un planset. Cercul desenat cu atata migala de acest "vanzator ambulant de nemurire" este intrerupt de sentimentul pe care noi il numim dragose. Este singurul sentiment capabil sa ne faca sa nu ne gandim numai la propria noastra existenta patetica si efemera ci, la cel de langa noi, pe care il transformam astfel in propriul zeu pe care il adoram, caruia ii sacrificam intreaga noastra energie, intreaga noastra scurta trecere intru nefiinta. Insa El a avut grija sa strecoare, deloc subtil si priceput, in codul sau "rutier" regula numarul unu: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tau. Sa nu ai alti Dumnezei in afara de mine, sa nu iubesti pe nimeni mai presus de mine." Un zeu panicat, constient ca undeva, in intregul proces, ceva i-a scapat. Si cum nimic nu este perfect, nici el nu este. Nu a putut evita in gelozia-i morbida miracolul. Suntem damnati la o eterna calatorie intru regasire, ne nastem de mii de ori in speranta ca am nimerit in lumea in care sufletul nostru pereche, separat de noi prin aceeasi cruzime divina, va fi prezent aici..Insa realizand esecul plangem..Rari sunt bebelusii care zambesc dupa ce se nasc..aceia sunt intr-adevar norocosi..aceia realizeaza ca si-au gasit intr-adevar sufeltul pereche de mult cautat