De ce taci?

"Toate lucrurile au fost spuse, dar cum nimeni nu asculta, trebuie mereu sa o luam de la capat" (Andre Gide)

Dar cine sa vorbeasca....si mai ales cine sa asculte? Trebuie, cu parere de rau, sa constat ca ma aflu intr-o tara bicolora ale carei defecte majore sunt mutenia si surzenia. Da, traim laolalta, stingheri in suferinta noastra, straini unul de altul, intr-un dureros si aglomerat Turn Babel. Nu stim sa vorbim, sau mai bine zis nu stim "cand" si "unde" sa ne exprimam. Plangem infundat, ne privim in oglinda ochii incrancenati, vorbim cu noi insine...ne departam fara sa stim ca e de ajuns doar un cuvant pentru a schimba totul. Suntem din pacate martorii si artizanii propriei noastre prabusiri. Cum altfel poate fi caracterizat un popor care se lasa la nesfarsit calcat in picioare de acest Gulliver al nesimtirii si ipocriziei care este "clasa politica". Cum putem sa ramanem muti la aceasta sfidare corpolenta care ni se prezinta cu nepasare zi de zi, care ne apasa continuu? cum putem sa acceptam acesti urangutani comico-dramatici care alearga salivand fara oboseala dupa bunastarea proprie. De ce nu dam ascultare glasului interior care indeamna la dreptate? De ce suportam acesti gradinari ce culeg trandafiri cu "tepe" pentru a-i servi, noua, damnatilor, fara macar a se rani sau sangera sub ascutisul legii, la adapost fiind in acea manusa protectoare "cercul de interese", pentru ca apoi sa ne prezinte floarea frumos ambalata insa lipsita de seva ei esentiala: bunastarea.
Suntem de o nepasare patologica, cultivata, inoculata cu rabdare si sadism demential de catre acesti gandaci. Din pacate, nu suntem capabili sa ne autoeducam, nu suntem capabili sa ne vedem slabiciunile, suntem prea bolnaviciosi, prea expus acestui virus care ne macina cu o rabdare si o placere cinica.
Traim intr-o negura totala, prin care orbecaim fara sa stimd e fapt ca fiecare dintre noi are un chibrit si o lumanare si este de ajuns un singur gest, doar unul pentru a face lumina. Este oare chiar asa de greu sa aprinzi lumina? Deschide lumina te rog, ma dor ochii. De ce taci? Vorbeste, te rog, eu vreau sa te aud.